Re: Sfanta Treime

anitanna-6 Lun Iul 23, 2018 1:17 pm

n traditia popularã româneascã, se spunea cã ziua Sfântului Foca era o sãrbãtoare atât de mare încât ardeau pietrele din apã si o tineau pânã si turcii. Se obisnuia sã se lucreze numai pânã la prânz, cei ce nu respectau aceastã zi fiind condamnati sã le ardã grânele sau sã le fie cuprinse de pelagrã, sã se ardã pe trup, sã se îmbolnãveascã de friguri sau sã le fie trãsnite vitele. Cu acest prilej, nu era bine sã se dea foc din casã, sã se facã pãine în cuptor, sã se toarcã ori sã se scalde oamenii în râuri. Sfântul Foca era un crestin ce trãia în apropiere de portul turcesc Sinope, în timpul împãratului Traian. Era cunoscut ca un priceput grãdinar, care dãruia mereu sãracilor roadele pãmântului sãu. Dupã ce Traian a poruncit uciderea crestinilor, niste soldati romani veniti la Sinope au aflat curând despre Sfântul Foca, reusind sã ajungã la el cãtre searã. Fãrã a le mãrturisi cine este, Sfântul Foca le-a promis ostasilor cã îi va conduce dimineatã la crestinul grãdinar, invitându-i apoi în casã, dându-le sã mãnânce si îngrijindu-se sã le dea un loc de dormit. Dupã aceea, s-a strecurat afarã, si-a sãpat propria-i groapã si si-a petrecut întreaga noapte în rugãciune. În zorii zilei, Sfântul Foca a spus ostasilor cã el este crestinul cãutat de ei, i-a condus la mormântul pe care îl sãpase si a îngenuncheat pentru a i se tãia capul. În acest fel si-a dat sufletul în mâinile Domnului Sfântul Foca.
Sfântul Foca este sãrbãtorit anual în ziua de 22 septembrie, pe 23 iulie comemorându-se mutarea moastelor sale, în anul 403, de la Sinope la Constantinopol.

anitanna-6 Mar Iul 24, 2018 3:16 pm

Sfânta Muceniță Hristina era originară din Tir (Fenicia) și a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211).
Era fiica marelui dregător Urban care dorind să își protejeze fiica de ispitele din lume și să slujească tot timpul în templul zeilor păgâni i-a dăruit ca locuință cel mai înalt turn al palatului său, unde erau așezate statuile zeilor din aur și argint.
https://i.servimg.com/u/f75/19/61/71/78/24iul_10.jpg
Hristina, care credea în Dumnezeul cel adevărat al creștinilor, a dărâmat idolii din aur ai tatălui său și i-a împărțit la săraci. Pentru această faptă, din porunca tatălui său, Hristina a fost supusă la multe chinuri și lăsată în acel turn alți câțiva ani. Când a scos-o de acolo Hristina nu renunțase la credința creștină și de aceea Urban a aruncat-o în mare, însă a venit la mal nevătămată.
Închizând-o în temniță, tatăl ei se gândea la ce fel de chinuri să o supună ca să o omoare. Peste noapte el a murit, iar urmașul său, Dion, a continuat șirul supliciilor la care a fost supusă creștina Hristina. În cele din urmă, ea a primit cununa muceniciei pentru curajul cu care și-a păstrat credința în Domnului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Mucenic Ermoghen

anitanna-6 Mier Iul 25, 2018 2:45 pm

anitanna-6 Vin Iul 27, 2018 1:30 pm

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este icoana medicului creştin. Chipul doctorului „fără de plată” (primind

multă plată de la Hristos) care stăpâneşte desăvârşit ştiinţa medicală, iar prin credinţa sa puternică şi viaţa sa curată primeşte de la Hristos harisma sau darul tămăduirii bolilor.

S-a născut în Bitinia – (Asia Mică) în prima jumătate a secolului al III-lea dintr-un tată păgân Evstorghie şi o mamă creştină Evula care, i-a insuflat de mic copil evlavia şi credinţa în Iisus Hristos. Mutându-se la cele cereşti mama sa, a rămas de tânăr orfan, tatăl său ca ofiţer roman l-a îndrumat spre studiul filosofiei şi literaturii. Terminându-le strălucit, datorită inteligenţei şi seriozităţii sale a fost primit ca discipol al celui mai de seamă medic al vremii, Eufrosin, medicul curţii imperiale, şi personal al cezarului Maximian. De la acesta învăţă despre ştiinţa medicală a tămăduirii bolilor. A fost îndrăgit de împăratul Maximian, care îl dorea ca medic personal al său, dar Hristos l-a chemat în slujba Sa, ca medic nu doar al trupurilor, ci şi al sufletelor.

Sfanta Treime - Pagina 11 Cap53-e1374880239487

În urma marii persecuţii din Nicomidia, anii 230 – 238 când din porunca lui Diocleţian au fost arşi de vii douăzeci de mii de creştini, rămăsese un preot, devenit mai apoi sfântul Ermolae,care slujea clandestin, şi câţiva creştini. Acesta îl vede pe tânărul medic, frumos şi curat cu sufletul şi cu trupul, şi-i vorbeşte îndelung despre marele tămăduitor Iisus Hristos şi despre multele lui vindecări. În sufletul curat şi luminat al lui Pandoleon încolţeşte credinţa de nezdruncinat în Iisus Hristos şi iubirea faţă de persoana Sa. Aceasta îi sporeşte când prin rugăciunea sa către Domnul învie un copil mort, de pe urma unei muşcături de viperă. Se botează şi primeşte numele de Pantelimon – care înseamnă „cel mult milostiv”.

De aici înainte întreaga sa viaţă şi-o va dedica predicării Evangheliei lui Hristos, vindecării şi mângâierii bolnavilor şi suferinzilor. Casa sa devine cabinet medical şi spital, unde se adunau mulţimi de bolnavi, săraci şi suferinzi pe care îi mângâia şi tămăduia prin cuvântul sfânt miluindu-i din propria sa avere. Tatăl său s-a supărat la început pentru acceptarea de către Sfântul Pantelimon a credinţei în Hristos, indignându-se de modul său de viaţă. Ca om se gândea la câştigul important care l-ar fi avut fiul său dacă ar primi bani pentru vindecările făcute, mai apoi însă a primit botezul, a sfârşit ca un bun creştin.

Vestea tămăduirilor făcute de Sfântul Pantelimon s-a răspândit în tot imperiul roman, mai ales că tânărul medic a tămăduit un orb, fost dregător împărătesc şi alţi câţiva bolnavi pe care dascălul său Eufrosin şi nici alţi medici nu reuşiseră să-i vindece.

La început a stârnit admiraţie printre dascălii şi foşti săi colegi, care credeau că „însuşi duhul lui Hipocrate” sălăşluieşte în tânărul Pantelimon. Mai apoi cuprinşi de invidie şi ură, au făcut plângere împotriva lui, către împăratul Maximian, denunţându-l că este creştin.Pantelimon cu nevinovăţia şi demnitatea-i recunoscute, nu a negat acest fapt, mărturisind

Sfanta Treime - Pagina 11 Panteleimon1a-300x225

cu mult curaj, adevărul luminos al Evangheliei lui Hristos, demascând în acelaşi timp mincinoasa şi înşelătoarea învăţătură idolatră pe care o practicau împăratul şi dregătorii lui. Cu multă iubire creştină a tratat un paralitic, vindecându-l prin credinţa şi harul său tămăduitor chiar în prezenţa împăratului. Plin de furie tiranul împărat a poruncit să fie arestat supunându-l unor torturi inimaginabile, iar mai apoi momindu-l cu demnităţi şi onoruri împărăteşti spre a-l determina să-şi renege credinţa. Spre a-l descuraja au fost prinşi toţi creştinii din Nicomidia şi martirizaţi împreună cu preotul lor Sfântul Ermolae, duhovnicul Sfântului Pantelimon. Sfântul plin de har şi iubire dumnezeiască, a răbdat cu tărie torturile, Hristos vindecându-i rănile de fiecare dată.

Descurajaţi, soldaţii împărăteşti văzând că prin aceste minuni, care întăreau cuvintele sfântului în mărturisirea sa, mai mulţi se convertesc la credinţa în Hristos, i-au tăiat capul, într-o zi de 27 iulie, pe când avea doar 24-25 de ani.

Vindecările sale au continuat şi după moartea sa, arătând că este viu în ceruri, mare apărător creştinilor şi vindecător de boli celor ce i se roagă şi-l cheamă cu credinţă.

Se bucură de o mare cinstire în Biserica Ortodoxă a Răsăritului, părticele din moaştele sale se găsesc şi în ţara noastră la Mânăstirile Hurezi, Agapia, Ciolanu, Negru-Vodă şi Neamţ.

Capul său se găseşte la Marea Mânăstire din Sfântul Munte Athos care îi poartă numele – sub ocrotirea sa duhovnicească în această mânăstire au trăit zeci de cuvioşi părinţi între care şi Sfântul Siluan Athonitul.

Sfanta Treime - Pagina 11 96365_sfantul-pantelimon-300x226

Sfântul Pantelimon rămâne pentru toate timpurile un frumos model de trăire şi mărturie creştină, un mare sfânt doctor tămăduitor şi ocrotitor al celor care alină şi vindecă suferinţele omeneşti. Este sfântul ocrotitor al multor biserici din ţara noastră – patronul Policlinicii care î-i poartă numele din cadrul „Aşezământului Cristiana” din Cluj şi al tuturor celor care-i poartă numele,cu iubire şi evlavie, fie monahi, clerici sau credincioşi.

Într-o Europă şi lume sistematic şi progresiv repăgânizată, unde se cheltuiesc sume exorbitante pentru promovarea pasiunilor şi viciilor, concomitent cu dezrădăcinarea oricărui urme şi forme de morală creştină, exempul unui tânăr medic intelectual, de talia sfântului Pantelimon, este de o extraordinară importanţă. Comntemplând cu ochii sufletului, viaţa sa curată, zelul pentru studiu şi cunoaştere, transfomate apoi în fapte de dragoste către oamenii suferinzi izvorâte dintr-un suflet curat şi bun, râvna şi dragostea lui pentru Hristos, pe Care L-a slujit cu toată fiinţa lui şi pentru care a primit chinuri şi moarte mucenicească, cu toată bucuria inimii lui, sufletele noastre se întăresc şi sporesc în credinţă şi în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de toată creaţia Sa.

„Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre” (Tropar).

Arhim. Andrei Coroian

anitanna-6 Sam Aug 04, 2018 2:25 pm

http://www.edj.ro/mnstirea-adam

anitanna-6 Mar Aug 07, 2018 2:58 pm

[url=https://servimg.com/view/19617178/5083] Sfanta Treime - Pagina 11 Icoana10

[/url]

anitanna-6 Joi Aug 16, 2018 10:14 pm

Atazi in calendar..Sfintii martiri Brancoveni ...

Constantin Brâncoveanu a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Wikipedia

Născut: 15 august 1654, Comuna Brâncoveni, Olt
Decedat: 15 august 1714, Constantinopol
Soție: Doamna Marica (căs. 1674–1714)
Înhumare: Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, București
Copii: Ștefan Brâncoveanu, Matei Brâncoveanu, MAI MULTE
Cărți: Biblia de la București, MAI MULTE

anitanna-6 Sam Aug 18, 2018 11:27 am

https://i.servimg.com/u/f75/19/61/71/78/condol10.jpghttps://i.servimg.com/u/f75/19/61/71/78/rugaci11.jpghttps://i.servimg.com/u/f75/19/61/71/78/3f44c010.gif

anitanna-6 Dum Aug 19, 2018 11:12 pm

Rugaciunea copiilor la moartea unuia din parinti

Sfanta Treime - Pagina 11 72593_hristos-stavro1_w180

Mareste imaginea.

Rugaciunea copiilor la moartea unuia din parinti
Doamne, Doamne, Cel ce ai ascultat tanguirea lui Iosif, care la moartea lui Iacob a cazut pe fata tatalui sau si l-a plans si l-a sarutat,- asemenea si Fiul Tau, Domnul nostru lisus Hristos, a cunoscut dragostea de mama, caci pe cruce si in grele chinuri fiind, a vazut pe Maica Sa si pe ucenicul pe care il iubea alaturea stand, si a zis Maicii Sale: "Femeie, iata fiul tau!", iar dupa aceea a zis si ucenicului: "Iata mama ta!".
Insuti, intrutot Bunule Stapane, cauta din ceruri si vezi jalea si durerea ce mi-au cuprins astazi inima si sufletul. Indura-Te de mine, robul Tau, si primeste rugaciunea ce-Ti inalta fiul care si-a pierdut pe tatal sau preaiubit (pe mama sa preaiubita) si iarta-i lui (ei), si dezleaga-i toate gresalele cele de voie sau fara de voie, cele cu lucrul sau cu cuvantul si toate cate ca un om in aceasta viata a savarsit.
Asculta, milostive Stapane, glasul indurerat al fiului, pe carele tatal sau (mama sa) l-a povatuit si l-a deprins ca, in restriste si in necazuri, catre Tine si cu credinta tare sa-si ridice ochii si sa-si deschida gura. Milostiveste-Te, Doamne, si da sufletului tatalui meu (mamei mele) odihna cea buna si fa-l pe el (fa-o pe ea) partas (partasa) bunatatilor celor vesnice, asezandu-l (o) cu dreptii in curtile Tale, ca binecuvantat si preaslavit esti in vecii vecilor

anitanna-6 Dum Aug 19, 2018 11:36 pm

[url=https://servimg.com/view/19617178/5161] Sfanta Treime - Pagina 11 Ef244310

[/url]

anitanna-6 Lun Aug 20, 2018 12:51 pm

Sinaxar

Sf. Proroc Samuel; Sf. Mc. Sever, Eliodor şi Teoharie
http://ziarullumina.ro/img/resize/ziarullumina.ro/images/2015/08/20/Pag-3/Sinaxar-20-august-Sf-Proroc-Samuel_w747_h373_q100.jpg

Diac. George Aniculoaie, 20 August 2015
Sfântul Proroc Samuel, fiul lui Elcana şi al prorociţei Ana, a fost cel de-al 15-lea şi ultimul judecător al iudeilor și a trăit cu mai bine de o mie de ani î.Hr. Dăruit de Dumnezeu în urma rugăciunilor maicii sale, a fost încredinţat marelui preot Eli, crescând în Legea Domnului. Dacă Samuel era sârguincios, cei doi fii ai lui Eli, preoţii Ofni şi Finees, erau nesupuşi rânduielilor sfinte. Când au pornit război filistenii, au pierit 30.000 de israeliţi, printre care cei doi fii ai lui Eli, și chiar Eli însuși când a aflat că filistenii au luat Chivotul Legii. Cu toate că robia filistenilor a durat 20 de ani, Chivotul Legii l-a adus mai devreme înapoi din pricina necazurilor venite asupra poporului. Filistenii au fost biruiți în urma predicii lui Samuel, ajuns judecător în locul lui Eli, care le-a spus să se lepede de păcate şi să se întoarcă la credinţa străbunilor. Urmașul lui Samuel n-a fost unul dintre fiii săi, care semănau cu cei doi fii ai lui Eli, ci regele Saul. Însă, pentru că Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu, tot Samuel l-a uns pe David, al doilea rege al lui Israel. Ajuns la adânci bătrâneţi, Sfântul Proroc Samuel s-a săvârşit în pace.

anitanna-6 Lun Aug 20, 2018 1:00 pm

SF Samuel .

anitanna-6 Mier Aug 29, 2018 11:18 am

Buna dimineata !
Esti fericita ,astazi ?
Eu,da !
De ce???
Pentru ca am avut iarasi privilegiul de a ma trezi bine dispusa,facand o rugaciune si aprinzand camdela,multumind CELUI DE SUS,ca mi-a mai daruit o zi in care sa pot face astea toate.
Si apoi ma gandesc la cati bogati din lumea asta...sunt tristi,bolnavi si nu pot face aceste lucruri simple de suflet !?
Sunt departe de a avea o lume perfecta,o viata normala ...
Doamne,iti multumesc si pentru atat,e suficient pentru mine !

Sfanta Treime - Pagina 11 2zpo7lx

anitanna-6 Mar Sept 11, 2018 2:24 pm

Sfantul Eufrosin Bucatarul - Sa gatim semenilor ca lui Dumnezeu

Sfanta Treime - Pagina 11 135809_sfantul-eufrosin-bucatarul_w180

Intr-o lume in care gatitul si alimentatia, capitole esentiale ale vietii noastre, au devenit, din nefericire, sub diferite chipuri pentru toti dintre noi, prilej de cadere in pacat, este intrucatva mangaietor faptul de a afla despre viata unui sfant bucatar.
Viata Sfantului Eufrosin Bucatarul
Sfantul Eufrosin Bucatarul este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 11 septembrie. Acesta a trait in secolul al IX-lea intr-o manastire din Palestina. Ascultarea sa ca monah era aceea de bucatar. Pentru smerenia sa si pentru dragostea pe care le manifesta in aceasta ascultare de bucatar, Dumnezeu a lucrat o minune, ingaduind ca acesta sa fie vazut in Rai de catre un alt parinte din manastire. Citim, in acest sens in Sinaxar ca, in vedenie, apropiindu-se de Eufrosin preotul, l-a intrebat: "Frate, Eufrosine, ce este aceasta? Nu cumva acesta este raiul?" Raspuns-a Eufrosin: "Asa este, parinte, raiul lui Dumnezeu este". Iarasi l-a intrebat preotul: "Dar tu cum te-ai aflat aici?" Raspunse acest bucatar, Eufrosin: "Pentru bunatatea cea mare a lui Dumnezeu sunt salasluit ca sa locuiesc aici, pentru ca locasul alesilor lui Dumnezeu este acesta". Si a zis preotul: "Nu cumva ai vreo stapanire peste frumusetile acestea?" Si a zis Eufrosin: "Pe cat pot, pe atata dau dintr-acestea pe care le vezi". Zis-a lui preotul: "Oare poti sa-mi dai mie ceva dintr-acestea?" Si i-a grait Eufrosin: "Cele ce poftesti, ia-le cu darul Dumnezeului meu". Atunci preotul a aratat cu mana spre mere si luand Eufrosin trei mere, le-a pus in basmaua preotului, zicandu-i: "Primeste cele ce ai cerut si te indulceste".

Sfanta Treime - Pagina 11 Sfantul-eufrosin-bucatarul

[size]
Incetand vedenia si venindu-si in fire, acel parinte a gasit merele pe care i le oferise Sfantul Eufrosin. A mers apoi la biserica unde l-a aflat pe Eufrosin in obste, la slujba. Apropiindu-se de el, l-a jurat ca sa-i arate lui unde a fost in noaptea aceasta, iar el a zis: "Iarta-ma parinte, ca acolo am fost in noaptea aceasta, unde m-ai vazut pe mine". Si i-a zis preotul: "Pentru aceasta cu juramant inainte te-am apucat, spre aratarea dumnezeiestilor mariri, ca sa nu indraznesti a spune adevarul". Atunci Eufrosin, a zis: "Tu, parinte ai cerut de la Domnul ca sa-ti arate tie in chip vazut rasplatirile alesilor lui. Deci, a vrut Domnul ca sa instiinteze pe cuviosia ta prin mine, neinvatatul si nevrednicul, si m-ai aflat in raiul acela al lui, Dumnezeului meu". Apoi l-a intrebat preotul: "Si ce mi-ai dat mie parinte, in rai, cand am cerut de la tine?" Raspuns-a Eufrosin: "Ti-am dat tie acele trei mere bine mirositoare, pe care le-ai pus in chilia ta pe pat. Insa iarta -ma, parinte, ca eu vierme sunt, iar nu om".
Dupa Utrenie parintele i-a luat pe ceilalti monahi si le-a aratat lor acele trei mere din rai si le-a spus cu de-amanuntul vedenia aceea. Si se umplura toti din merele acelea de negraita buna mireasma si de dulceata duhovniceasca. Cand au mers insa la bucatarie pentru a-l intalni pe Sfantul Eufrosin, acesta nu a mai fost de gasit. Fugind de slava omeneasca a hotarat sa paraseasca pentru totdeauna acea manastire.
Merele primite de la Sfantul Eufrosin, fiind impartite intre parintii din obste, au lucrat minuni tamaduind pe cei bolnavi. Citim in Sinaxar ca toti cei care au fost de fata mult s-au folosit duhovniceste din viata imbunatatita a acestui Cuvios Parinte.
Sfantul Eufrosin Bucatarul si "ingredientele minune”
Pentru faptul ca citim despre viata sa in Sinaxar si nu intr-o carte de bucate oarecare, ne dam seama ca sfantul Eufrosin nu este praznuit de veacuri in Biserica pentru ca excela in bucatarie, pentru ca era un maestru desavarsit, gatind rapid si gustos. A ramas mai ales pentru anumite "ingrediente” care lipsesc astazi din viata si din bucataria omului modern precum: ascultarea, smerenia, rugaciunea, dragostea, rabdarea etc..
Dar cel mai important "ingredient” al Sfantului Eufrosin il reprezinta constiinta faptului ca "gatind semenilor, gatea lui Dumnezeu”. Sinaxarul subliniaza ca "la inceput, slujea fratilor la bucatarie; dar slujea nu ca oamenilor, ci ca lui Dumnezeu, cu mare smerenie si supunere, ostenindu-se in ascultare ziua si noaptea.”
[/size]

Sfanta Treime - Pagina 11 Eufrosin-bucatarul-dragoste

[size]
Icoana Sfantului Eufrosin Bucatarul este una dintre icoanele pe care nu le intalnim, cel mai adesea, nici in biserica, nici in chiliile monahilor, ci in bucatariile manastirilor ortodoxe. Este insa o icoana ce ar trebui sa se gaseasca si in bucataria fiecarei familii ortodoxe ca una ce ne descopera viata sfantului Eufrosin, drept o adevarata pilda de ascultare si slujire jertfelnica.
Este nevoie ca, in vietile noastre, gatitul si alimentatia sa transceanda simpla satisfacere a unei nevoi trupesti si simpla satisfacere a poftei. De aceea, nu intamplator, in Biserica nu se vorbeste despre "arta culinara”, ci de gatit si alimentatie constituite in prilej comuniune cu Dumnezeu si cu semenii, in prilej de sfintire a vietii.
Fie ca viata Sfantului Eufrosin si harul dumnezeiesc, sa ne devina in bucatarie "carte de bucate”, respectiv "ingrendient minune”, spre mantuirea noastra si a semenilor.
Radu Alexandru[/size]

anitanna-6 Vin Sept 28, 2018 12:26 pm

În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Hariton marturisitorul.

Sfanta Treime - Pagina 11 2809-hariton-palestina

Acest sfânt a trait pe vremea împaratului Aurelian în cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. Fiind adus înaintea judecatii si marturisind cu îndrazneala ca Hristos este Dumnezeu, a fost batut de patru slujitori si cu foc ars. Dar dupa sfârsitul împaratuluilui Aurelian (270-276), scapând sfântul, s-a dus în pustiu, unde a cazut între tâlhari, care prinzându-l si legându-l, a scapat de dânsii într-acest chip: venind un sarpe si intrând în vasul în care tineau tâlharii vin, si-a varsat otrava în vin, din care bând ei, toti au murit. Iar sfântul, facând pestera biserica si adunând multime de calugari, a facut mânastire, scotând dintr-o piatra uscata izvor de apa si aratându-se lecuitor de orice boala; iar la adânci batrâneti a adormit întru Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Prooroc Baruh.

Adevarata oglinda a proorocilor, a fost urmator dascalului sau Ieremia, când acesta plângea pradarea si pustiirea Ierusalimului. Si în timpul cât a durat pustiirea Ierusalimului, Baruh se închisese într-o pestera si plângea înstrainarea lui Ieremia; si n-a iesit de acolo pâna la întoarcerea poporului. Iar când s-a întors poporul, Baruh, iesind din pestera, auzit-a iarasi cu Abimeleh cele ce vazusera Ieremia în uimire când era lovit cu pietre. Si se aratau a fi ca un suflet în doua trupuri acesti doi prooroci, deoarece dumnezeiescul Duh însemna si îi adeverea pe amândoi. Baruh a propovaduit mai limpede despre orânduiala întruparii lui Hristos, zicând: "Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lânga Dânsul" si celelalte. Si ar putea cineva din cei ce cu dragoste ostenesc a lua seama la cartile proorocesti, sa afle pe proorocul Baruh ca prooroceste mai mult despre Hristos si despre Ierusalim. Dupa ce a îngropat pe Ieremia cu sârguinta, curând dupa petrecerea aceluia, catre Domnul s-a petrecut si acesta.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Marcu pastorul; a Sfintilor Mucenici si buni frati Alexandru, Alfiu (Alfeu) si Zosima; a Sfântului Mucenic Pimen, a Sfintilor Mucenici Nicon, Neon, Eliodor (Heliodor) si celelalte fecioare si fii.

Acesti sfinti au trait pe vremea împaratului Diocletian (284-305), în cetatea Pisidiei, în Asia Mica, când acolo era domnitor Magnus.
Iar Fericitul Marcu, un păstor, pastea oile, având parul capului alb si lung pâna la calcâie. Sf. Marcu a fost arestat pentru mărturisirea deschisă a credinţei creştine în Antiohia Pisidiei. Cei treizeci de soldaţi care-l păzeau au fost convertiţi la creştinism de Sf. Marcu fiind martirizaţi la Niceea prin tăierea capului. Iar pe sfântul l-au trimis la Claudiupoli, unde au chemat fauri ca sa faca legaturile sfântului.
Si au venit trei frati, anume Alfie, Alexandru si Zosima, care locuiau în satul Cataliton, mesteri deprinsi la lucrul fierului. Începând a bate fierul, curgea apa pe ei si li se muiau mâinile, dar fierul nu se lasa batut; iar ei mirându-se de ceea ce li se întâmpla, si auzind dumnezeiesc glas care-i îndemna sa se nevoiasca împreuna cu Marcu, au marturisit ca sunt crestini. Atunci îndata au fost supusi la chinuri felurite, în timpul carora si-au dat duhul.
Iar Marcu a fost încaltat cu încaltaminte de chinuire, batut, împuns cu frigari si, dupa ce i s-a taiat limba, i s-a taiat si capul la Claudiopolis. Când au luat capul sfântului mucenic să-l ducă în templul păgân al lui Artemis, toţi idolii s-au prăbuşit la pământ şi au fost distruşi. Martorii acestei minuni, Nicon, Neon, Heliodor împreună cu alţi tineri bărbaţi şi femei au crezut în Hristos, şi-au mărturisit credinţa crestina, au fost chinuiti impreuna cu multi tineri si fecioare şi le-au taiat capetele la locul ce se cheama Maromilium (Moromilio).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Calinic si Eustatie Romeul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru, si a celor împreuna cu dânsul treizeci de mucenici.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Eustatie de la Lavra Pesterilor din Kiev.

Mucenicul Eustaţie din Peşteră s-a născut în sec. al XI-lea la Kiev, într-o familie bogată. Devenind adult, a primit tunderea în monahism la Mănăstirea Peşterile Kievului, după ce a dat toate proprietăţile sale săracilor. Sfântul a dat dovadă de smerenie în îndeplinirea ascultărilor sale de la mănăstire, făcându-şi pravila cu stricteţe şi petrecînd în post şi priveghere.
În 1096 poloveţii au cotropit Kievul, prădînd mănăstirea Peşterilor şi omorînd mulţi călugări. Sf. Eustaţie a fost făcut prizonier şi vândut ca sclav unui evreu din Korsun împreună cu alţi treizeci de vieţuitori ai mănăstirii şi douăzeci de locuitori ai oraşului.
Evreul păgân a încercat să-i facă pe captivi să renunţe la Hristos, ameninţîndu-i cu moartea prin înfometare pe cei care refuzau. Sf. Eustaţiu îi încuraja pe fraţii săi creştini, spunîndu-le "Fraţilor, nici unul din noi cei botezaţi întru Hristos să nu ne lepădăm jurăminţile făcute la botez. Hristos ne-a purificat prin apă şi prin Duh, scoţîndu-ne de sub blestemul Legii prin Sângele Său şi făcîndu-ne moştenitori ai Împărăţiei sale. Dacă vom trăi, vom trăi pentru Domnul iar de vom muri, vom muri întru Domnul, primind viaţă veşnică."
Încurajaţi de cuvintele sfântului, prizonierii au ales să suporte înfometarea decât să renunţe la Hristos, Cel ce este Apa şi Hrana în Viaţa de Veci. Epuizaţi de foame şi sete, unii dintre ei au murit în trei zile, alţii după patru şi şapte zile. Sf. Eustaţiu a rămas în viaţă paisprezece zile, fiind obişnuit cu postul încă de mic copil. Suferind de foame nu s-a atins de hrană sau apă. Necredinciosul evreu, văzînd că a pierdut banii pe care i-a dat pe sclavi, s-a răzbunat pe sfântul călugăr.
Apropiindu-se Sfânta Înviere a lui Hristos, evreul avea şi el sărbătoarea lui pascală. Acesta s-a gândit împreună cu prietenii săi să-l crucifice pe sfânt. Păgânii şi-au bătut joc de el spunîndu-i că este invitat la masa lor pascală. Dar sfântul le-a răspuns, "Domnul mi-a arătat mare milostivire lăsîndu-mă să îndur moarte pe cruce în numele Său aşa cum a suferit El". Sfântul a mai prezis o moarte groaznică pentru evreu.
Auzind acestea, evreul a apucat o suliţă şi l-a înjunghiat pe Sf. Eustaţie pe cruce. Corpul mucenicului a fost luat de pe cruce şi aruncat în mare. Creştinii au căutat multă vreme sfintele moaşte dar nu le-au putut găsi. Dar, prin mila dumnezeiască moaştele întregi ale sfântului au fost găsite într-o peşteră, unde se săvârşeau multe minuni. Mai târziu, acestea au fost mutate la Mănăstirea Peşterile Kievului.
Proorocia sfântului despre răzbunarea sângelui său vărsat s-a adeverit la scurt timp după moartea sa. Împăratul bizantin a dat un decret prin care se expulzau toţi evreii din Korsun, luîndu-li-se proprietăţile şi ucigîndu-i pe bătrânii lor pentru persecuţia creştinilor. Evreul care l-a crucificat pe Sf. Eustaţie a fost spânzurat de un copac, primindu-şi răsplata pentru răutatea sa.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

anitanna-6 Lun Oct 08, 2018 2:22 pm

sf zilei:SF Pelaghia si Tasia

anitanna-6 Joi Oct 11, 2018 1:05 pm

Filip este unul din cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, originar din satul Betsaida, de meserie pescar. Apostolul Filip este menționat în Evanghelii: Matei 10:2-4; Marcu 3:14-19; Luca 6:13-16. În tinerețe ar fi făcut o călătorie misionară prin Asia Mică și Balcani. Wikipedia

Născut: 5 d.Hr., Betsaida
Decedat: 80 d.Hr., Hierapolis, Turcia
Nume complet: Philip the Apostle

anitanna-6 Joi Oct 11, 2018 1:10 pm

anitanna-6 Dum Oct 21, 2018 11:54 am

Sfintii zilei,Visarion,Sofronie,Zaharia,Oprea,UIoan din Gales,Moise Macinic din Sibiel..........................,Ilarion cel Mare...
Dumnica vindecarii demonizatului din tinutul Gherghesanilor..
Ev.LUCA 8.

anitanna-6 Mar Oct 30, 2018 1:36 pm

Pios omagiu... 3 ani de la disparitia celor 64 de tineri in tragedia de la clubul Colectiv!
dumnezeu sa-i ierte !

anitanna-6 Mar Oct 30, 2018 1:44 pm

SF Cleopa si Zenovie....

anitanna-6 Joi Noi 01, 2018 2:07 pm

Sf de astazi:Cosma si Damian...Sf Doctori fara de arginti.

anitanna-6 Dum Noi 04, 2018 11:46 am

Pe când murea Cuviosul Părintele nostru Ioanichie, părinţii cei ce vieţuiau în muntele Olimpului au văzut un stâlp de foc înălţându-se spre cer, căruia îi mergeau înainte îngerii, deschizându-i uşile raiului şi ridicându-l spre fericirea cea de acolo".
sursa:www.doxologia.ro
Sfântul Cuvios Gheorghe, Mărturisitorul din Drama

Sf Cuv.Ioanichie cel Mare

Cuviosul Părinte Gheorghe s-a născut în anul 1901, în orașul Arghiropolis din ținutul Pontului (astăzi Gümüșhane, Turcia), ca fiu al unor evlavioși creștini, Sava și Sofia Karslidis. La botez a primit numele Atanasie, dar de mic a rămas orfan de ambii părinți, încât a fost crescut, împreună cu un frate mai mare și o soră, de bunica din partea tatălui. Aceasta a sădit în inima lor dragostea de Dumnezeu și de sfintele slujbe ale Bisericii, ducându-i uneori și în pelerinaj la vestita Mănăstire Panaghia Sumela din Pont, pe atunci o vatră monahală înfloritoare. După moartea bunicii sale, care i-a dat ca binecuvântare o icoană a Maicii Domnului, de care Cuviosul nu se va despărți toată viața, el a plecat împreună cu bunicul său din orașul natal spre Erzurum (Turcia), apoi spre Tbilisi (Georgia).

Plin de dumnezeiescul dor, tânărul Atanasie a intrat în obștea mănăstirii georgiene Noul Athos. Acolo a învățat limba georgiană, dar mai ales s-a nevoit să dobândească ascultarea, smerenia, răbdarea, privegherea și rugăciunea. În anul 1917 bolșevicii au venit în mănăstire, au spânzurat pe toți clericii, iar pe ceilalți membri ai obștii, care nu au vrut să se lepede de credință, i-au legat unii de alții lângă o groapă comună și i-au împușcat. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, evlaviosul novice și alți câțiva au scăpat cu viață. La 20 iulie 1919 a fost călugărit cu numele de Simeon, dar la scurt timp a fost întemnițat și chinuit în mod nemilos de atei. În urma grelelor suferințe i-au căzut dinții și i s-au vătămat grav picioarele. În 1923 a fost eliberat și s-a mutat la Suhumi (regiunea Abhazia), iar la 8 septembrie 1925 a fost hirotonit preot de un ierarh georgian, care i-a schimbat numele în Gheorghe.

Deși tânăr, Cuviosul a primit de la Dumnezeu darul dreptei socotințe și al înainte-vederii, pentru care era cinstit de credincioșii ortodocși georgieni, ruși și greci. Cuviosul Gheorghe a plecat în Grecia în anul 1929 și s-a așezat în satul Sipsa (astăzi Taxiarhes), de lângă Drama, unde, deși suferind cu picioarele, a desfășurat o bogată lucrare duhovnicească în rândul credincioșilor, pe care i-a apropiat de Biserică și i-a povățuit, îndeosebi prin Taina Spovedaniei, căreia îi acorda o deosebită însemnătate. În anul 1936 a călătorit ca pelerin în Țara Sfântă, cuprins de dorul de a vedea locurile unde Hristos Domnul a înfăptuit mântuirea lumii. Întors la Sipsa, Cuviosul Gheorghe a hotărât să construiască o mănăstire, cu hramul Înălțarea Domnului, ridicând o modestă biserică și câteva locuințe în anul 1939.

Din această perioadă a vieții sale se cunosc cele mai multe mărturii ale fiilor săi duhovnicești. Cuviosul cerea ucenicilor să se spovedească și să postească înainte de primirea Sfintei Împărtășanii. Nenumărate mărturii arată că, prin darul primit de la Dumnezeu, Cuviosul le aducea aminte, celor ce se spovedeau, păcatele pe care le uitaseră sau se rușinau să le spună. Nu îi împărtășea pe cei cu păcate grele, pe cei care nu-și făceau canonul dat de duhovnic, pe cei îmbrăcați indecent, dar mai ales pe cei care erau certați cu cineva sau nedreptățeau pe aproapele.

Cuviosul Gheorghe era un mare nevoitor. Nu vorbea mult, ci era foarte serios și modest. Dormea câteva ore pe o rogojină întinsă pe scânduri. Deși hainele lui erau vechi și peticite, erau totdeauna curate. Nu mânca niciodată carne, iar pește foarte rar. Deși suferea de anemie și de alte neputințe trupești, primea zilnic pe credincioși, iar în fiecare noapte se ruga în biserică de la miezul nopții până dimineața, adesea săvârșind înainte de zori Sfânta Liturghie. Mai mulți ucenici dau mărturie despre strălucirea feței Cuviosului în vremea dumnezeieștii Liturghii. Uneori, Duminica trimitea pe cineva să meargă pe la casele credincioșilor să-i cheme să lase lucrul și să vină la Sfânta Liturghie. Îi învăța pe credincioși să-și facă semnul sfintei cruci corect și să păstreze liniștea în biserică.

Cuviosul a săvârșit numeroase vindecări, pe care căuta să le ascundă cu smerenie. Prin harisma înainte-vederii a prorocit începerea celui de-al Doilea Război Mondial, ca și Războiul civil din Grecia, dar în timpul acestora, prin rugăciuni cu lacrimi, Cuviosul a ocrotit mănăstirea și pe toți credincioșii din împrejurimi, care n-au avut de suferit.

În anul 1959 și-a prevăzut sfârșitul, vestind aceasta în mai multe rânduri ucenicilor apropiați. În zorii zilei de 4 noiembrie, după ce s-a rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, rostind rugăciunea: Ușa milostivirii deschide-o nouă..., Cuviosul Mărturisitor Gheorghe și-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos. După trei zile trupul Cuviosului, neatins de stricăciune, a fost înmormântat lângă ctitoria sa de mitropolitul Filip al Dramei.

Numeroase vindecări și arătări minunate s-au săvârșit și după trecerea Cuviosului la cele veșnice. Moaștele sale, binemirositoare, au fost aflate în ziua de 9 februarie 2006, de către Înaltpreasfințitul Părinte Pavlos, Mitropolitul Dramei.
Canonizarea Sfântului Gheorghe a fost făcută de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol la 18 martie 2008, rânduindu-se ca zi de pomenire 4 noiembrie, ziua trecerii sale la cele veșnice.
În anul 2011, mitropolitul Pavlos al Dramei a dăruit Patriarhiei Române un fragment din moaștele Sfântului Gheorghe din Drama şi o frumoasă icoană pictată cu chipul sfântului, care se află în Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale din Bucureşti. În decembrie 2010, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, pe atunci mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, alături de Arhim. Paisie Teodorescu şi Arhim. Dionisie Constantin au participat împreună cu grupul psaltic Tronos al Catedralei patriarhale la o serie de manifestări liturgice şi culturale, organizate de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavlos de Drama, cu prilejul zilelor oraşului grecesc Drama.
În cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2015, în prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Pavlos de Drama, a fost aprobată propunerea de înscriere în Calendarul bisericesc a Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama, cu data de prăznuire 04 noiembrie.
Pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

Sursa: http://basilica.ro

anitanna-6 Dum Noi 11, 2018 7:27 pm

anitanna-6 Vin Ian 18, 2019 10:50 am

Sfintii Atanasie si Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei

Sfanta Treime - Pagina 11 Atanasie-chiril-207x300

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe Sfintii Atanasie si Chiril in fiecare an pe 18 ianuarie.

Sfantul Atanasie a trait pe vremea imparatului Constantin si a urmasilor sai. Sfantul a fost prezent la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde, ca diacon, a reusit sa il rusineze pe Arie prin intelepciunea dar si dovezile pe care le-a adus cu ajutorul Sfintei Scripturi. Odata cu moartea lui Alexandru este hironit Arhiepiscop al Alexandriei, insa este alungat de Constantin prin mai multe locuri.

Multe a patimit de-a lungul vietii, fiind prigonit in continuu timp de patruzeci si doi de ani. Ajuns la batranete, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, a carui Dumnezeire o apara de-a lungul vietii cu indarjire il aseaza iarasi pe scaunul arhiepiscopal, de unde Dumnezeu il ia la El.

Sfantul Arhiepiscop Chiril a vietuit pe vremea imparatului Teodosie cel Mic, nepot si urmas al Arhiepiscopului Teofil, al Alexandriei. Chiril a fost un darz aparator al celui de-al Treilea Sinod Ecumenic care a avut loc la Efes, unde il infrunta pe rau-credinciosul Nestorie, care vorbi de rau pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara.

Astfel, stralucind cu o sumedenie de bunatati sufletesti, Chiril a raposat intru Domnul referitor la faptura lor, Atanasie era un om de statura medie, usor spatos si garbovi insa fata ii era vesela, iar culoarea acesteia era placuta. Mai mult, era plesuv, avea nasul usor incovoiat, o barba nu foarte lunga insa lata, care ii acoperea obrajii.

Sfantul Chiril avea fata neteda, sprancene mari, groase si incercuite care parca ii impodibeau fruntea, nasul ii era incovoiat iar narile erau pleostite; buzele groase, gura larga, obrazul lat si usor cam plesuv la tample; barba deasa si lunga iar parul era des.

sursa foto: Atelier Icoane

Continut sponsorizat