A VENIT,IARNA!

Doamnei,Aurora Stef,
Aleasa simtire, profunde sentimente pe care arar le mai gasesti in media contemporana.
Nu exista cuvinte mai potrivite pentru stihurile domniei – voastre decat acelea din poezia
“Un ghiocel”, pe care-mi permit sa o reproduc :

Cod:

  "Un ghiocel din alta primavara,
  Fragil si-n alb invesmantat,
  O punte  intre nea si-ntaia oara
  Ce lumea o iubeste-n infrigurat....


Cod:

  Un cantec clar de clopotel
  De-un inger inganat afara,
  Prelungi acorduri de mister,
  Un ghiocel din alta primavara....."


Multumiri sincere pentru clipele de desfatare oferite,
Ana si Gheprghe  

Cafea si ganduri bune pentru toti........

Știi, am cam întârziat cu cafeaua, dar am venit acum, mă primești? Mi-am propus azi, că oricît aș fi de ocupată să-mi fac timp să mă gândesc la .. la tine, știu că și tu, măcar uneori, te gândești la mine sau la altcineva și am vrut să simți sentimentul acela plăcut care te cuprinde când cineva de departe îți spune sincer că îți dorește tot ce e mai bine pentru tine ! Aș vrea să vin să-ți așez bucuria în palme, tu să o privești îndelung și apoi să te umpli de parfumul și căldura ei, dar nu pot și de aceea îți doresc să ai o zi plăcută, să alergi prin viață cu sufletul plin de iubire și nu uita că fericirea se întoarce întotdeauna la cel ce o dăruiește! O zi minunata îți doresc!…cu mult drag și din tot sufletul Mai trece un Craciun peste noi… Sa ne bucuram ca ne-a gasit sanatosi, cu mai multa experienta, inca cu pofta de viata si dorinta de comunicare. Sa dea Domnul sa avem ocazia sa ne uram multi ani de acum incolo numai bine si fericire… La multi ani !!!

O seara romantica!

  [img] [/img]

Gabriel Dorobantu

  [img] [/img]

  

multumesc, cafeaua este pentru tine... O seara  linistita!

  Multumesc.[img] [/img]

La multi ani,poetului nepereche!

Pasiti incet, cu grija tacuta, fetii mei, Sa nu-i striviti nici umbra, nici florile de tei, Cel mai chemat s-aline din toti si cel mai teafar Si-a inmuiat condeiul de-a dreptul in Luceafar…” Tudor Arghezi …15 IANUARIE 1850 – 15 IANUARIE 2014…Se implinesc 164 de ani de la nasterea genialului nostru poet, MIHAI EMINESCU…El, LUCEAFARUL, a fost cel care a mai adaugat o scanteie de romanitate la natiunea noastra, atat de crunt lovita uneori de nenoroc…A venit in lumea aceasta ca o stea meteorica, purtand pe umerii celor 39 de ani pe care i-a ars atat de intens, LUMINA, ADEVAR si INTELEPCIUNE…Ne-a daruit atat de mult, incat o viata nu ne-ar ajunge sa-i multumim. Daca ma intreaba cineva de ce sunt mandra ca sunt romanca, acesta este un prim raspuns pe care-l dau: fiindca m-am nascut in tara lui EMINESCU – ROMANIA. Dumnezeu ni l-a dat pe Eminescu, asa cum britanicilor l-a dat pe Shakespeare, iar francezilor pe Baudelaire..Cand spunem Eminescu, spunem TOT: natiune, istorie, radacini, romantism, iubire…Toata esenta a ceea ce ne defineste pe noi ca romani, a cuprins-o Eminescu in poeziile sale…Pentru ca inainte de a fi roman, Eminescu este universal. El a stiut sa vorbeasca in romana pentru o lume intreaga, a dus faima de a fi roman peste tot in lume…Cand spunem Eminescu, ne gandim la esenta pura pe care acest substantiv propriu o defineste: ideea de sacralitate…Pentru tot ce ne-a daruit, ar trebui sa ne inchinam la mormantul lui…Am fost norocosi sa-l avem pe Eminescu, un poet care ne-a lasat o mostenire literara inegalabila, o adevarata comoara!

  Maine e ziua poetului dar tu mereu le iei mai inainte.   [img] [/img]

SARA PE DEAL,MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu Sara pe deal Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină. Nourii curg, raze-a lor şiruri despică, Streşine vechi casele-n lună ridică, Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână. Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi umple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! în curând satul în vale-amuţeşte; Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte: Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă. Ne-om răzima capetele-unul de altul Şi surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

 :Multa sanatate si impliniri, sa va bucurati de copiiii vostri si de nepoti. Ani multi fericiti si binecuvantati.[img][/img])   " />

  [img] [/img]

  [img] [/img]

  [img] [/img]

  [img] [/img]

   [img] [/img] Hai ca a reusit baiatul sa rezolve problema, era de la o instalare de emoticoane pe f.b. Nu ma mai iau dupa aia ca se instaleaza in calculator altceva si ma lupt pe urma sa scap de ele. Te pupic, ma bucur din suflet ca ai caldura si ai facut frumos si modern, lasa sa faceti voi iar ceva banuti ca nu sunteti cheltuitori si poate mai castiga la loto sotul ca am vazut ca e norocos.

  [img] [/img]

Ion Minulescu

Romanta fără muzică
Ion Minulescu
Ca să-ajung pana la tine, i-am zis calului:
- Grabeste Photobucket
Pune-ti aripi ca în basme
Si te-nalta pana-n nori …
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca sireagul de cocori
Ce pluteste colo-n zare! …
Haide, calule, grabeste! …
Ca să-ajung pana la tine, i-am zis vantului:
- Da-mi mana
Si taraste-mă cu tine pana unde poti patrunde -
Pana-n zarea-nsangerata unde soarele s-ascunde…
Ca s-ajung cat mai degraba,
Haide, vantule, da-mi mana! …




Ca să-ajung pana la tine, i-am zis mortii:
– Mergi-nainte
Si coseste-mi fără mila tot ce-i viu
Si-mi tine calea …
Netezeste-mi muntii-n zare
Si-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea si mine -
Haide! … Haide, moarte, mergi-nainte! . . .
Ca să-ajung pana la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vantul,
Moartea -
Toate mi-au făcut pe voie;
Dar . . .



Dintre cutele perdelei, ochii-ti verzi nu-mi mai rasar,
Strunele ghitarei-s rupte
Si . . . romanta s-a sfarsit!

  [img] [/img]

  [img] [/img]

Taina Marelui Sfinx


Chipul de om sapat in stanca priveste cu ochii larg deschisi peste tara dacilor. Are infatisare mandra, cu caciula moale pe crestet, cu varful indreptat inainte. Fata ii este potrivita, proportionata, buzele ferme si barbia hotarata. Marele Sfinx din Bucegi este simbolul Romaniei, asa cum turnul Eiffel este pecetea Frantei ori piramidele de la Gizeh emblema Egiptului. Il asezam cu mandrie pe carti postale ilustrate si in ghidurile turistice pentru straini, dar am uitat de mult care e rostul lui, ce cauta acolo, in Bucegi, si de ce ne vegheaza tainic de atatea milenii.

Sfinx - Egipt



Sfinxul nostru are exact aceeasi inaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh. Oare e o coincidenta? Privirea sa este indreptata spre locul in care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar il dobandeste la 21 noiembrie, cand apune soarele. Daca sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mana omului, despre al nostru specialistii romani se tem sa spuna asa ceva. Doar strainii, mereu strainii, cand vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gandeasca mai departe. Asa a fost cercetatorul peruan Daniel Ruzo, care a venit in Bucegi in 1968, anume ca sa vada Sfinxul nostru, pe care il stia de pe o carte postala. Si a constatat ca Sfinxul seamana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi din Peru... Controversatul istoric Nicolae Densusianu spunea ca egiptenii au plecat din Carpati, trecand prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga. Iata deci originea sfinxului egiptean, in opinia sa! Si chiar daca am admite ca Sfinxul nostru, impreuna cu Babele - stranii fapturi de piatra ce stau la taifas in apropierea Sfinxului - sunt doar opera naturii si nu creatia unor indepartati stramosi, inseamna ca natura si-a depasit limitele si s-a intrecut pe sine. Sunt, oare, Babele, niste altare ciclopice? Caci singura actiunea naturii pare sa nu le explice suficient forma. Nu stim daca asa au fost dintotdeauna, ori o mana de om a intervenit asupra lor, dandu-le infatisarea de azi.

Sfinx - Peru



Cum priveau dacii Sfinxul, acest Om de Piatra din varful muntilor? Cu siguranta, nu ca pe o simpla stanca erodata de ploi si vant, cum facem noi astazi. Probabil ca la poalele lui se practicau ritualuri, era intrebata vointa zeilor ori se faceau initieri si sacrificii. Poate ca aici, mai mult ca in orice loc, nemurirea era la ea acasa. Dar Sfinxul din Bucegi nu este singurul de la noi din tara. Mai exista si un Sfinx banatean, "de la Toplet", undeva, pe un mal al raului Cerna, apoi un Sfinx al Bratocei, in Muntii Ciucas, un altul in zona Carpatilor de Curbura, pe valea raului Teleajen... Si mai spun unii ca numele de "Sfinx" nu este potrivit. E un nume carturaresc, din mitologia greaca si egipteana, menit sa-i atraga pe turisti, nume ce nu are a face cu lumea noastra dacica, straveche. Oare cum numeau stramosii nostri acest chip impietrit, vesnic veghetor asupra noastra?

Sfinxul din Bratocea - Muntii Ciucas

TE ADOR!

O zi frumoasa de weekend! Ador florile,mirosul lor in aerul racoros al serii…,dar si cafeaua care imi rascoleste simturile…Ador,de fapt fiecare anotimp in parte..fiindca fiecare are ceva deosebit,special,care-l face unic! Sa fiti iubite! apreciate de cei de langa voi!