A VENIT,IARNA!
2 participanți
Pagina 12 din 25
Pagina 12 din 25 • 1 ... 7 ... 11, 12, 13 ... 18 ... 25
Re: A VENIT,IARNA!
[size=30]Rugaciunea postului[/size]
Rugaciunea postuluiDoamne şi Stăpânul vieţii mele,Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. (o metanie mare) Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (o metanie mare) Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie mare) Apoi de trei ori stihurile următoare (cu câte o inchinăciune la fiecare stih): Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului. Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul. Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule miluieşte-mă. Fără de număr am greşit, Doamne iartă-mă. Se rosteşte din nou rugăciunea, cu câte o închinăciune la primele două strofe, iar la ultima cu metanie mare. - Metaniile şi închinăciunile sunt o formă de jertfire trupească, fiind singurul mod de rugăciune care implică un efort fizic din partea credinciosului. Ele simbolizează căderea lui Adam şi a neamului omenesc în robia păcatului şi căderea Domnului sub povara crucii, urmate de Învierea Mântuitorului şi izbăvirea noastră din păcat. Metanie mare – este însemnarea cu Sfânta Cruce şi apoi aplecarea cu evlavie a corpului, atingând cu genunchii, palmele şi fruntea pământul. Închinăciune (sau metanie mică) – este însemnarea cu Sfânta Cruce şi apoi aplecarea cu evlavie a corpului, atingând cu mâna dreaptă pământul, fără a îndoi genunchii. Rugăciunea de pocăinţă a Postului Mare Perioada Postului Sfintelor Paşti este o perioadă în care suntem chemaţi la pocăinţă, la mai multă milostenie şi rugăciune. Specifică acestei perioade de asceză este Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, o rugăciune simplă, dar de o mare profunzime. Este socotită Rugăciunea Postului Mare, întrucât este o rugăciune de umilinţă şi adevărată smerenie. Este însoţită de metanii, ca formă de eliberare a noastră de sub stăpânirea păcatului şi a toată răutatea din noi. Întreaga fiinţă – suflet şi trup – face pocăinţă. Trupul participă la rugăciunea sufletului, sufletul se roagă prin şi în trup. Atunci când este rostită în cadrul slujbelor, rugăciunea aceasta este însoţită de metanie nu individual, ci pentru toată biserica, de aceea preotul iese în faţă şi împreună cu el fac metaniile şi credincioşii din biserică şi slujitorii din altar – toată lumea este în stare de pocăinţă. Dacă nu ne pocăim, nu simţim bucuria iertării şi deci, bucuria Învierii. Învierea nu este un spectacol exterior, este în primul rând o bucurie interioară. Şi dacă ne-am cerut iertarea păcatelor şi Dumnezeu ne-a dat-o ca urmare a pocăinţei, atunci simţim bucuria interioară a prezenţei lui Hristos cel înviat, în inimile noastre. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul sintetizează întreaga lucrare a omului în ascensiunea sa duhovnicească spre mântuire, recapitulând într-un mod unic toate elementele pozitive şi negative ale pocăinţei şi constituie o adevărată verificare pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului, în scopul eliberării de slăbiciunile sufleteşti ce ne împiedică să ne întoarcem către Dumnezeu. Rânduiala Rugăciunii Sfântului Efrem Sirul se face în toate zilele Postului Mare, iar creştinii o adaugă la pravila lor de rugăciune, dimineaţa şi seara. Cei mai evlavioşi şi râvnitori, o pot rosti cu mintea şi în alte momente ale zilei, câştigând astfel multă smerenie şi mângâiere sufletească. Să rugăm pe Hristos Domnul să simţim atât pocăinţa, cât şi bucuria care vine prin rugăciune, să simţim atât iertarea păcatelor, cât şi dulceaţa rugăciunii. Amin. |
Re: A VENIT,IARNA!
[size=30]Zambeste..............[/size]
Re: A VENIT,IARNA!
..va invit si la un ceai,o cafea..ceva bun la ce va doreste sufltelul..
Sa fiti iubite si sa daruiti iubire !
Sa fiti iubite si sa daruiti iubire !
Re: A VENIT,IARNA!
Da,asa ii
..am reteta la mine p eblog la Bucatarie...
..am reteta la mine p eblog la Bucatarie...
Ultima editare efectuata de catre anitanna-6 in Mier Ian 03, 2018 1:33 pm, editata de 1 ori
Re: A VENIT,IARNA!
Marsala se poarta in culoarea unchiilor.. esrte culoarea anului 2015... in cea a fustelor,rochiilor,bluzelor..in orice accesoriu feminin si barbatesc!,iar aici aveti sandale,Marsala!
Re: A VENIT,IARNA!
[size=30]Tot despre Dragobete.....[/size]
Dragobetele, zeul iubirii, la daci, dar si al bunei dispozitii, numit si Cap sau Inceput de Primavara, precede Martisorul, adevarata sarbatoare de revenire a naturii la viata. Despre Dragobete, barbat frumos si iubaret, se spune ca ar fi fiul Babei Dochia, pe cara Maica Domnului l-ar fi transformat intr-o floare cu acelasi nume. La daci, Dragobete era zeul care oficia, la inceputul primaverii, nunta tuturor animalelor. In mitologia greaca, pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, “pasare” in greceste insemnand “mesaj al cerului”, iar in timp aceasta traditie s-a raspandit si la oameni. More Beating Heart Comments Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalneau, pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor despre care se spune ca se logodesc in aceasta zi. Se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, putand fi socotit un adevarat Cupidon romanesc. Cu mult timp in urma, de dimineata, prin sate, se auzea “Dragobetele saruta fetele!” Apoi, daca vremea permitea, fetele si flacaii, imbracati in cele mai bune haine, se intalneau in centrul satului si mergeau la padure sau prin lunci sa culeaga ghiocei sau alte plante miraculoase pe care le foloseau in diverse farmece de dragoste. Daca vremea era urata, se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti La pranz, fetele incepeau sa coboare in sat in fuga – aceasta goana fiind numita “zburatorit” in sudul tarii – si fiecare baiat urmarea fata care-i placea. Oamenii satului erau foarte interesati de ceea ce se intampla de Dragobete deoarece de pe acum puteau afla la ce nunti vor merge toamna. La petrecerea care urma dupa-amiaza participau toti oamenii satului. Dansau, cantau, se simteau bine, ca sa fie sanatosi si sa le mearga bine tot anul. Pe atunci exista credinta ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus in acea zi nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului. De Dragobete, la tara, nu se sacrifica nicio pasare din curte si gospodinele aveau grija sa le dea mancare buna. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat cei trecuti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau, doar isi faceau curatenie prin case. De Dragobete se seamana busuiocul. Semintele se pun in pamant, in vase mici, care se tin in casa, la lumina si caldura si, in ziua de Sfantul Gheorghe, pe 23 aprilie, se planteaza afara, in gradina. Se procedeaza asa pentru ca busuiocul sa capete calitati speciale, magice si tamaduitoare. |
Re: A VENIT,IARNA!
Ultima editare efectuata de catre anitanna-6 in Lun Feb 23, 2015 1:38 pm, editata de 1 ori
Re: A VENIT,IARNA!
[size=30]SEARA!?[/size]
Uneori ma simt un pumn Da,asa ii http://3.bp.blogspot.com/-YrsTT4LQutM/UPll2YihAXI/AAAAAAAAaI0/dOIKcnHApX8/s1600/3137431388_1_6_G0RjRzK4.gifhttps://2img.net/h/oi59.tinypic.com/2mosadd.jpg.http://1.bp.blogspot.com/-SbAs1Ohq0m4/UT64v7_YtqI/AAAAAAAAeHo/W-XVIUyroJI/s1600/stlfl000909vipics.jpg.am retet de cuvinte nerostite,m-ascund in mine si tac…doar ochii-mi vorbesc, spunand ceea ce sufletul nu poate rosti.Înainte sa-mi zâmbesti, trebuie sa fii sincer.Înainte sa-mi vorbesti, trebuie sa fii întelept. Înainte de a ma lua de mâna, trebuie sa fii curat înauntru.Înainte sa te apropii prea mult, trebuie sa-ti doresti mai putin.Si inainte de-a ma iubi, trebuie sa-mi fii prieten;cucereste-mi sufletul ca sa imi citesti gandurile.” Gibran Kahlil ,,,o zi minunata,,, o saptamana cu multe impliniri,,,,cu prietenie,Anna. |
Ultima editare efectuata de catre anitanna-6 in Mier Ian 03, 2018 1:35 pm, editata de 1 ori
Re: A VENIT,IARNA!
[size=30]Lelia Mosora-Jocul de-a viata[/size]
Re: A VENIT,IARNA!
Am iubit in viata mea de cateva ori. Am iubit si am suferit. Am plâns si am ras din tot sufletul meu. Am inteles ca dragostea este pe cat de frumoasa pe atat de oarba si ca dureaza putin sa te indragostesti, dar mult sa uiti.
Pe el l-am cunoscut intr-o toamna cand nu mai credeam in suflete pereche, dar stiam ca o sa mai iubesc. Venea de la 800 km, in vizita, la mine in sat. Nu stiu de ce a trebuit sa-l cunosc, nu aveam nevoie de nimeni atunci, dar poate ca am avut de el, de lectia primita de la el, de putinele clipe frumoase.
Mi-a placut. Ne-am placut. A urmat o saptamana frumoasa in care ne faceam deja planuri de viitor. Ne pregateam pentru sarbatorile de iarna dupa care eu sunt topita; mi-a cunoscut familia si am vorbit cu familia lui la telefon. Cand a trebuit sa plece ne-am despartit cu lacrimi in ochi, dar cu promisiuni mari.,, Craciunul la mine si revelionul la tine, da?” ,,Sigur iubito, cum spui tu!” Era prea frumos , nu?
Au urmat saptamani de vorbit la telefon, privit ochi in ochi la web, imbratisand pozele unuia celuilalt. Pana intr-o zi cand a trebuit sa urce intr-un autobuz. S-a grabit sa-mi spuna: ,,Te iubesc, vorbim mai tarziu!”, si de atunci nu am mai stiut nimic de el.
La inceput mi-am facut griji, am crezut ca a patit ceva,apoi mi-am dat seama ca este bine mersi cu alta. Nu am dormit in acea noapte. Mai atipeam cu telefonul in mana, mai incercam sa sun, era cand inchis (ca sa nu-l deranjez), cand deschis (ca sa vada daca il mai caut). A doua zi m-am trezit ,,stearsa”, dar convinsa ca m-a inselat si ca nu ma intereseaza explicatiile. Tot ce trebuia sa fac era sa il uit. Mai erau trei zile pana la Craciun. Trebuia sa vina la mine, m-am gandit ca vrea sa imi faca o surpriza, dar nu a fost asa; a confirmat a doua zi ca m-a inselat.
Poate ca nu am fost buna pentru el, poate ca eu l-am vrăjit cu vorbe dulci si sărutări fierbinti, dar patul ei a fost mare si cald si l-a primit lângă ea, s-a bucurat de el, de putinul ce-l putea oferi el si se multumea cu atât. Nu am invidiat nici o secunda acea femeie, nu am considerat-o niciodată rivala mea, nici mai buna nici mai rea. Nu apucase sa cunoască patul meu, caci asa se intampla cand stii sa ,,simti barbatii” le faci loc in suflet, dar nu si in pat. Ii lasi sa astepte sau sa plece. Si daca pleacă, închizi usa in urma lor.
Nu mi-am pierdut încrederea in mine si nu am clacat. Doar am plâns. Am plâns trei zile si trei nopti. Atat. Si am suferit; nu stiu de ce, caci nu aveam motive. Era simplu: ,, dragostea cu sila nu se poate”.
Pentru mine s-a terminat totul din acel moment. Nu, nu totul cu mine, sufletul meu avea nevoie sa fiu rationala si sa termin cu el, cu cel care îmi făcuse cadoul de Crăciun. A fost un cadou pe care, după cum vedeti, nu l-am uitat nici azi. Iubesc Ajunul crăciunului. Sa miroase a sarmale, cozonac, iarna; sa împodobesc bradul si sa ascult colinde; sa nu fiu singura ca mor de durere.
Nu as fi putut lasa pe nimeni sa-l strice in acel an. Nici un bărbat, nici o iubire, nici o inima rănită. Nu mai era timp de lacrimi. Nu pentru el.
Mi-am sters lacrimile si mi-am dăruit un machiaj pe care sa nu-l stearga decât fulgii de zăpadă ce îmi mângâiau fata. Pe ei i-am lăsat sa mă sărute, sa mă mângâie, sa mă imbratiseze. Am zâmbit si dansat cu fulgii si am multumit iernii ca îmi vindeca inima. Iubesc iarna, zapada, iubesc Crăciunul cu toata fiinta mea.
,,-Si acum ce fac fulgilor? Cum sa îl uit? Cum mi-ar fi stat sa dansez cu el, bucurandu-mă de voi?”
-,,Tu bucura-te de noi, el se bucura de alta!”
Mi-am inchis telefonul, stiam ca mă va suna. Mă suna de cateva ori pe zi si îmi spunea ca sunt frumoasa, ca ii zâmbesc din pozele ce le luase de la mine. Adevărul era ca eu, acum, eram plânsă si urata si ca nu mai conta ce crede el, alesese deja o alta care sa-i zâmbească.
Mi-am promis mie ca Ajunul meu mult iubit îmi va salva inima si ca zâmbetul îmi va infrumuseta din nou chipul plâns si sters. Am iesit si m-am distrat, nu am zâmbit, ci am ras in hohote, am cântat si am dansat; am cunoscut oameni noi si mi-am demostrat cat sunt de puternica. M-am gândit la el tot mai putin ca si cum totul s-ar fi întâmplat in alt Ajun al unui alt Craciun trist.
Dimineata următoare m-a găsit in pat, privind instalatia din bradul ce stătea cuminte pe birou. Mi-am amintit ca am urări de făcut si ca de Craciun esti cu cei dragi, chiar daca sunt departe. Mi-am deschis telefonul. Mesaje si apeluri. Nu ma uitase nimeni, nici macar el, cel care era acum in bratele alteia.
,, Ar fi trebuit sa ne trezim impreuna acum, dar am ales gresit si m-am trezit langa o femeie rece! Sper ca esti bine! Te iubesc!”
Am zâmbit si atunci am inteles de ce am procedat corect, lasand-ul sa plece. Eram linistita. Si eram bine. Neasteptat de bine. I-am trimis un mesaj, primul de cand l-am pierdut.
,,Sunt bine si iti multumesc! Nu pentru mesaj , ci pentru ca m-ai invătat sa fiu atenta la oamenii din jurul meu! Am invatat lectia, am lăsat trecutul in urma, am uitat de greseli si iata-mă zambitoare după o noapte alba in care mi-a fost numai bine! Tu ai fost greseala mea, eu voi rămâne regretul tau! Recunosc ca te-am blestemat in noaptea aia in care am simtit ca mă inseli si a doua zi cand mi-ai confirmat si cred ca te-am urat si a treia zi cand am vărsat ultima lacrima pentru tine. Acum esti un străin, asa cum ai fost atunci cand am facut cunostinta prima oara. Diferenta este ca ai lasat urme adânci in sufletul meu, dar pe care timpul le va vindeca. Sa fii fericit, daca cumva nu va trebui sa platesti, cândva, ceva facut fara constiinta!”
Au mai urmat mesaje, apeluri, declaratii de dragoste, păreri de rău, dar nimic nu m-a mai miscat. Nici măcar atunci cand m-a sunat sa-mi spună ca ea l-a inselat, un an mai tarziu, nu am simtit nimic. Nici in ziua de azi cand mă suna cu numar privat si mă întreabă daca sunt bine nu îmi face inima sa bata asa cum bătea atunci cand l-am iubit, sau sa plângă asa cum a plâns in prag de sărbători, cu ani in urma. Si nici in vara asta, cand m-a sunat sa ma implore sa fim impreuna, ca vine dupa mine oriunde in lume, nu am reactionat decat razand. Recunosc, acum rad cand imi amintesc, dar atunci am suferit foarte mult. Nu am fost pregatita sa iubesc, iar cand m-am indragostit nu am stiut ca voi pierde.
Oamenii nu apar întâmplător in viata noastră, fiecare ne invata sa simtim, sa iubim, sa uram, sa luptam, sa pierdem sau sa renuntam. El m-a invatat sa renunt, caci altul mă invatase sa iubesc, altul sa daruiesc, iar acum sunt in stadiul in care invat sa pretuiesc si imi place ,, profesorul”, sunt nebuna dupa el, iubesc sa iubesc si voi iubi toata viata mea.
Cred ca el m-a iubit daca ma cauta si acum, cred cu adevarat ca voi ramane o femeie speciala in viata lui. M-a iubit, dar NU DE CRACIUN
Iubirea are cai întortocheate, cunoaste inimi insetate si minti vulnerabile.
Pe el l-am cunoscut intr-o toamna cand nu mai credeam in suflete pereche, dar stiam ca o sa mai iubesc. Venea de la 800 km, in vizita, la mine in sat. Nu stiu de ce a trebuit sa-l cunosc, nu aveam nevoie de nimeni atunci, dar poate ca am avut de el, de lectia primita de la el, de putinele clipe frumoase.
Mi-a placut. Ne-am placut. A urmat o saptamana frumoasa in care ne faceam deja planuri de viitor. Ne pregateam pentru sarbatorile de iarna dupa care eu sunt topita; mi-a cunoscut familia si am vorbit cu familia lui la telefon. Cand a trebuit sa plece ne-am despartit cu lacrimi in ochi, dar cu promisiuni mari.,, Craciunul la mine si revelionul la tine, da?” ,,Sigur iubito, cum spui tu!” Era prea frumos , nu?
Au urmat saptamani de vorbit la telefon, privit ochi in ochi la web, imbratisand pozele unuia celuilalt. Pana intr-o zi cand a trebuit sa urce intr-un autobuz. S-a grabit sa-mi spuna: ,,Te iubesc, vorbim mai tarziu!”, si de atunci nu am mai stiut nimic de el.
La inceput mi-am facut griji, am crezut ca a patit ceva,apoi mi-am dat seama ca este bine mersi cu alta. Nu am dormit in acea noapte. Mai atipeam cu telefonul in mana, mai incercam sa sun, era cand inchis (ca sa nu-l deranjez), cand deschis (ca sa vada daca il mai caut). A doua zi m-am trezit ,,stearsa”, dar convinsa ca m-a inselat si ca nu ma intereseaza explicatiile. Tot ce trebuia sa fac era sa il uit. Mai erau trei zile pana la Craciun. Trebuia sa vina la mine, m-am gandit ca vrea sa imi faca o surpriza, dar nu a fost asa; a confirmat a doua zi ca m-a inselat.
Poate ca nu am fost buna pentru el, poate ca eu l-am vrăjit cu vorbe dulci si sărutări fierbinti, dar patul ei a fost mare si cald si l-a primit lângă ea, s-a bucurat de el, de putinul ce-l putea oferi el si se multumea cu atât. Nu am invidiat nici o secunda acea femeie, nu am considerat-o niciodată rivala mea, nici mai buna nici mai rea. Nu apucase sa cunoască patul meu, caci asa se intampla cand stii sa ,,simti barbatii” le faci loc in suflet, dar nu si in pat. Ii lasi sa astepte sau sa plece. Si daca pleacă, închizi usa in urma lor.
Nu mi-am pierdut încrederea in mine si nu am clacat. Doar am plâns. Am plâns trei zile si trei nopti. Atat. Si am suferit; nu stiu de ce, caci nu aveam motive. Era simplu: ,, dragostea cu sila nu se poate”.
Pentru mine s-a terminat totul din acel moment. Nu, nu totul cu mine, sufletul meu avea nevoie sa fiu rationala si sa termin cu el, cu cel care îmi făcuse cadoul de Crăciun. A fost un cadou pe care, după cum vedeti, nu l-am uitat nici azi. Iubesc Ajunul crăciunului. Sa miroase a sarmale, cozonac, iarna; sa împodobesc bradul si sa ascult colinde; sa nu fiu singura ca mor de durere.
Nu as fi putut lasa pe nimeni sa-l strice in acel an. Nici un bărbat, nici o iubire, nici o inima rănită. Nu mai era timp de lacrimi. Nu pentru el.
Mi-am sters lacrimile si mi-am dăruit un machiaj pe care sa nu-l stearga decât fulgii de zăpadă ce îmi mângâiau fata. Pe ei i-am lăsat sa mă sărute, sa mă mângâie, sa mă imbratiseze. Am zâmbit si dansat cu fulgii si am multumit iernii ca îmi vindeca inima. Iubesc iarna, zapada, iubesc Crăciunul cu toata fiinta mea.
,,-Si acum ce fac fulgilor? Cum sa îl uit? Cum mi-ar fi stat sa dansez cu el, bucurandu-mă de voi?”
-,,Tu bucura-te de noi, el se bucura de alta!”
Mi-am inchis telefonul, stiam ca mă va suna. Mă suna de cateva ori pe zi si îmi spunea ca sunt frumoasa, ca ii zâmbesc din pozele ce le luase de la mine. Adevărul era ca eu, acum, eram plânsă si urata si ca nu mai conta ce crede el, alesese deja o alta care sa-i zâmbească.
Mi-am promis mie ca Ajunul meu mult iubit îmi va salva inima si ca zâmbetul îmi va infrumuseta din nou chipul plâns si sters. Am iesit si m-am distrat, nu am zâmbit, ci am ras in hohote, am cântat si am dansat; am cunoscut oameni noi si mi-am demostrat cat sunt de puternica. M-am gândit la el tot mai putin ca si cum totul s-ar fi întâmplat in alt Ajun al unui alt Craciun trist.
Dimineata următoare m-a găsit in pat, privind instalatia din bradul ce stătea cuminte pe birou. Mi-am amintit ca am urări de făcut si ca de Craciun esti cu cei dragi, chiar daca sunt departe. Mi-am deschis telefonul. Mesaje si apeluri. Nu ma uitase nimeni, nici macar el, cel care era acum in bratele alteia.
,, Ar fi trebuit sa ne trezim impreuna acum, dar am ales gresit si m-am trezit langa o femeie rece! Sper ca esti bine! Te iubesc!”
Am zâmbit si atunci am inteles de ce am procedat corect, lasand-ul sa plece. Eram linistita. Si eram bine. Neasteptat de bine. I-am trimis un mesaj, primul de cand l-am pierdut.
,,Sunt bine si iti multumesc! Nu pentru mesaj , ci pentru ca m-ai invătat sa fiu atenta la oamenii din jurul meu! Am invatat lectia, am lăsat trecutul in urma, am uitat de greseli si iata-mă zambitoare după o noapte alba in care mi-a fost numai bine! Tu ai fost greseala mea, eu voi rămâne regretul tau! Recunosc ca te-am blestemat in noaptea aia in care am simtit ca mă inseli si a doua zi cand mi-ai confirmat si cred ca te-am urat si a treia zi cand am vărsat ultima lacrima pentru tine. Acum esti un străin, asa cum ai fost atunci cand am facut cunostinta prima oara. Diferenta este ca ai lasat urme adânci in sufletul meu, dar pe care timpul le va vindeca. Sa fii fericit, daca cumva nu va trebui sa platesti, cândva, ceva facut fara constiinta!”
Au mai urmat mesaje, apeluri, declaratii de dragoste, păreri de rău, dar nimic nu m-a mai miscat. Nici măcar atunci cand m-a sunat sa-mi spună ca ea l-a inselat, un an mai tarziu, nu am simtit nimic. Nici in ziua de azi cand mă suna cu numar privat si mă întreabă daca sunt bine nu îmi face inima sa bata asa cum bătea atunci cand l-am iubit, sau sa plângă asa cum a plâns in prag de sărbători, cu ani in urma. Si nici in vara asta, cand m-a sunat sa ma implore sa fim impreuna, ca vine dupa mine oriunde in lume, nu am reactionat decat razand. Recunosc, acum rad cand imi amintesc, dar atunci am suferit foarte mult. Nu am fost pregatita sa iubesc, iar cand m-am indragostit nu am stiut ca voi pierde.
Oamenii nu apar întâmplător in viata noastră, fiecare ne invata sa simtim, sa iubim, sa uram, sa luptam, sa pierdem sau sa renuntam. El m-a invatat sa renunt, caci altul mă invatase sa iubesc, altul sa daruiesc, iar acum sunt in stadiul in care invat sa pretuiesc si imi place ,, profesorul”, sunt nebuna dupa el, iubesc sa iubesc si voi iubi toata viata mea.
Cred ca el m-a iubit daca ma cauta si acum, cred cu adevarat ca voi ramane o femeie speciala in viata lui. M-a iubit, dar NU DE CRACIUN
Iubirea are cai întortocheate, cunoaste inimi insetate si minti vulnerabile.
Ultima editare efectuata de catre anitanna-6 in Sam Aug 25, 2018 4:39 pm, editata de 1 ori
Re: A VENIT,IARNA!
Versetul zilei: Intr-o zi eu, voi sterge orice lacrima din ochii tai ,si voi indeparta de la tine toata suferinta creata pe acest pamant ..."
Ultima editare efectuata de catre anitanna-6 in Vin Dec 04, 2015 2:29 pm, editata de 1 ori
Pagina 12 din 25 • 1 ... 7 ... 11, 12, 13 ... 18 ... 25
Subiecte similare
» A trai.. stiti ce inseamna ? !
» A venit,a venit Toamna
» CRACIUNUL anului 2016....
» VINE IARNA????
» A venit,a venit Toamna
» A venit,a venit Toamna
» CRACIUNUL anului 2016....
» VINE IARNA????
» A venit,a venit Toamna
Pagina 12 din 25
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|