E PRIMAVARA!

administrator-Admin a scris:Nasterea Sfântului Ioan Botezătorul

În ajunul SÂNZIENELOR, pe 23 iunie, fetele culegeau de pe câmp flori de SÂNZIENE și împleteau cununi pe care le aruncau peste case. Seara, se întâlnesc fetele care vor să se mărite cu flăcăii care doresc să se însoare. Băieții fac ruguri, aprind făclii și le învârtesc în sensul mișcării soarelui, strigând: Dacă acestea se agățau de horn, era semn că se apropie cununia. Cei în vârstă aruncau coronițe peste casă, pentru a află când vor muri. Se credea că atunci când coroniță va cădea de pe acoperiș, moartea este aproape.

-24 iunie-















           Ioan
este fiul preotului Zaharia si al Elisabetei. S-a născut în cetatea Orini.
Numele Ioan (ebr. Iohanan/Iehohanan) înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”.[1]
Este numit si Înaintemergătorul pentru că a anuntat si a pregătit
venirea Mântuitorului.



           Dar să
vedem cum s-a întâmplat ninunea nasterii Sf.Ioan:



Preotul Zaharia si sotia lui Elisabeta, desi erau oameni
drepti înaintea lui Dumnezeu, nu au putut până la bătrânete să aibă copii. La
poporul evreu acesta era considerat un
mare blestem ce se abătea asupra familiei din partea lui Dumnezeu.
Uneori nici jertfele nu le erau primite la templul celor ce nu aveau copii.



           În
vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii când era de rând la templu,
Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară si se ruga, i s-a
arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii.



           Este
anuntat că i-au fost ascultate rugăciunile si că Dumnezeu le va da un copil,
căruia trebuie să-i pună numele Ioan. Pentru că a fost neîncrezător în
vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, Zaharia a rămas mut până în ziua când s-au
împlinit acestea.


           Când a venit vremea să nască,
Elisabeta a născut un fiu. În a  8-a zi,
când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii si rudele si vroiau să-l
numească pe prunc –Zaharia –ca pe tată. Pentru că era sotie de prooroc si avea
si ea darul proorociei, Elisabeta spune că se va chema Ioan. Pentru că cei
strânsi obiectau si îi cereau părerea, Zaharia scris pe o tăblită „Ioan este
numele lui”(Luca 1;63) iar în clipa următoare a putut din nou să vorbească.
Fiind martorii atâtor minuni (stearpa a născut la bătrânete, mutul a
început  să vorbească) cei strânsi au
început să se întrebe „Ce va fi oare acest copil?”(Luca 1;66).


           Când a crescut, Ioan a plecat să
trăiască în desert, unde se hrănea cu miere sălbatică si lăcuste si se îmbrăca
cu haină din păr de cămilă. Unii cercetători spun că ar fi trăit în comunitatea
esenienilor.

Biserica Ortodoxă
prăznuieste în fiecare an pe data de 24 iunie nasterea Înaintemergătorului si
Botezătorului lui Iisus Hristos.

[size=30]Despre lacrimi.....[/size]

“Lacrima, ca izvorul de munte, vine dintr-un adanc nestiut, din cel mai curat si mai ascuns loc al fiintei. Ea se asterne pe obrajii de copii ca o limba pe care o vorbesc de cand se nasc, pana invata alfabetul. E limba lacrimilor, cu care un pui de om si un om mare comunica. Barbatii care plang in fata unei femei sunt niste oameni foarte frumosi si au o forta pe care nici un muschi de suprafata n-ar putea-o intrece. Dar, in linistea lumii, cel mai adesea se aude plansul femeilor. Plang cand iubesc, caci la ele iubirea se instaleaza exact acolo de unde izvorasc lacrimile… Plang cand li se nasc copii, plang de duiosie si de nimicuri, plang de dor si de bucurie, plang de durere si de singuratate, plang de ciuda pe ele insele, plang de nenoroc si de neiubite ce se simt uneori, plang de inselate ce li se intampla sa fie adesea, plang de toate astea la un loc… Plangem mereu… chiar si de prea multa bucurie…fericire… pacat ca nu dureaza o vesnicie si toate sunt doar trecatoare! Sa aveti o zi si o saptamana frumoasa in care plansul sa va fie provocat doar de binele si frumosul din zi,din viata!