E, PRIMAVARA !

[img][/img]

Floricele  din gradinita de sub fereastra!

alergti dsculti prin iarba..e benefic pentru organism!

[img][/img]

[img][/img]

„Astăzi știu că oamenii din viața mea sunt un dar minunat. Fiindcă ei sunt acolo nu doar ca să mă treacă peste momentele de cumpănă, ci, mai ales, ca să împart cu ei bucurii.
Astăzi știu că fiecare zi contează în felul ei. Asta deoarece e nevoie de mult mai puțin pentru ca totul să se termine. Ce am făcut, sau nu am făcut, va rămâne în urma mea, un drum neâncheiat poate, sau castelul unor vise împlinite pe nisipul timpului.
Astăzi știu că dezamăgirile de ieri au fost lecții. Iar oamenii din spatele lor, profesorii care mi-au oferit, gratuit, subiecte la care să mă gândesc cu atenție.
Astăzi știu că pot să fac multe din lucrurile pe care le credeam imposibile. Iar dacă nu reușesc, știu că, odată, Dumnezeu o să-mi ofere o altă șansă la ceva mai bun, într-un loc și timp mai bune decât cele prezente.
Astăzi știu cine sunt. Fiindcă am luptat, fiindcă am căzut și m-am ridicat, cu încăpățânare, de zeci de ori. Mi-am testat limitele, m-am jucat cu focul și am ieșit des cu urme pe suflet din situațiile în care am intrat cu propria voință. Dar ele mă definesc-urmele, cicatricile, clipele de fericire.
Astăzi știu să spun „Nu!” atunci când nu mai vreau, atunci când nu mai pot. Iar asta nu mă face egoist/ă. Fiindcă atunci când nu mai poți, nimeni nu are dreptul să te judece pentru asta.
Astăzi descopăr încă lucruri noi sub aparențe vechi. Aflu oameni minunați sub masca familiară[size=30]Buna dimineata! Am cafea speciala pentru tine, am pus in ea gandul meu bun si fericire, pentru a avea o zi minunata! Ai grija de tine, suflet drag![/size]

remergătoare Sfintelor Paşti, Duminica Floriilor este sărbătoarea care ne aminteşte de intrarea Domnului Iisus în Ierusalim. Totodată, Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de „Săptămâna Mare”, după cele 40 de zile de post.
Intrarea Domnului în Ierusalim – 2 aprilie, anul 33
În acea duminică intra în Ierusalim Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus. Drumul de la Ierihon la Ierusalim trecea peste Muntele Măslinilor şi mulţimea de oameni adunată, spun exegeţii, nu era doar din Ierusalim. Pe Iisus Hristos îl urmau orbii surprinşi de strălucirea luminii, bolnavii întremaţi, cei eliberaţi de locuirea răului sau cei care asistaseră înmărmuriţi la învierea lui Lazăr. Poporul l-a întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” pentru că oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume, a păşit printre ei, pentru a aduce mântuirea lumii. A fost singura oară în viaţa sa lumească, când Iisus a acceptat să fie aclamat ca Împărat, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia Mântuitorul lumii. Pe Muntele Măslinilor a rostit Mântuitorul Cuvântarea despre viaţa veşnică şi a petrecut ultimele nopţi de dinaintea morţii Sale, iar la poalele muntelui, în Grădina Ghetsimani, a fost locul de linişte şi rugăciune pentru Iisus şi ucenicii Săi după Cina cea de Taină. Şi tot de pe Muntele Măslinilor a avut loc Înălţarea la Cer a Domnului.
De Florii
Ziua de Florii este sărbătorită cu bucurie de către creştinii ortodocşi, dar şi cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează din Săptămâna Mare sunt unele ale tristeţii. De Florii, creştinii duc la biserică ramuri înmugurite de salcie, ce urmează să fie sfinţite de preot. Salcia aminteşte de ramaurile de măslin, cu care Mântuitorul Iisus Hristos a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim.
Ramurile de salcie
Semnifică gestul de smerită aplecare în faţa Domnului Iisus Hristos, dar şi biruinţa vieţii asupra morţii. În tradiţia populară, ramurile de salcie sunt un simbol al fertilitatii şi vegetaţiei de primăvară. Ele amintesc, de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întampinat Domnul Iisus în Ierusalim. De asemenea, salcia invocă sentimentul de tristete, dar şi de mângâiere sufletească, fiind pusă în stransă legătura cu Fecioara Maria. Ramurile sfinţite de salcie se pun la icoane sau deasupra uşii şi sunt folosite, în timpul anului, ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii.
Legenda salciei
Legenda spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângînd, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la malul unei ape curgătoare vijelioase. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur să o ajute să treacă apa, însă niciuna nu s-a îndurat de lacrimile ei. Doar salcia şi-a aplecat o creangă şi a ajutat-o pe Maica Domnului să treacă pe malul celălalt. Drept răsplată, salcia a fost binecuvântată cu rod şi fertilitate, primind şi darul de a nu arde niciodată. În semn de mulţumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii.
Florile
Ocupă un loc aparte în această zi. Legendele populare spun că doar în această zi a anului, florile au suflet şi simt. De aceea, înainte de a rupe o floare, este bine să-i fie cerută iertare pentru gest. Tot de Florii sunt sărbătorite persoanele cu nume de floare, iar obiceiul de a oferi flori este considerat o urare ce atrage după ea norocul.
În sâmbăta Floriilor
Se cinstesc morţii. În unele zone din Ardeal, în sâmbăta floriilor, mormintele sunt curăţate, stropite cu apă sfinţită şi împodobite cu lumânări aprinse, crenguţe de salcie sau mâţişori, cum se numesc aici. Tot atunci se fac pomeni pentru odihna sufletească a celor morti. Potrivit cercetătorilor, în Ardeal există o altă poveste a salciei.
Se spune că Maica Domnului, vrând să facă o cunună din salcie, pe care să o pună pe capul Mântuitorului în locul coroanei de spini, a rugat o salcie să se plece, ca să poată lua câteva ramuri. După ce a făcut cununa, s-a dus la cruce Mântuitorului, dar nu a fost lăsată să treacă. De aceea se crede că salcia are crengile plecate.

[img][/img]